mormăi

Romanian

Etymology

From mor +‎ mor +‎ -ăi.

Verb

a mormăi (third-person singular present mormăie, past participle mormăit) 4th conj.

1. to mutter

Conjugation

    conjugation of mormăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a mormăi
gerund			mormăind
past participle			mormăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mormăi	mormăi	mormăie	mormăim	mormăiți	mormăie
	imperfect	mormăiam	mormăiai	mormăia	mormăiam	mormăiați	mormăiau
	simple perfect	mormăii	mormăiși	mormăi	mormăirăm	mormăirăți	mormăiră
	pluperfect	mormăisem	mormăiseși	mormăise	mormăiserăm	mormăiserăți	mormăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mormăi	să mormăi	să mormăie	să mormăim	să mormăiți	să mormăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mormăie			mormăiți
	negative		nu mormăi			nu mormăiți