mormăit

Romanian

Etymology

Past participle of mormăi.

Noun

mormăit n (plural mormăituri)

1. mumble

Declension

Declension of mormăit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mormăit	mormăitul	(niște) mormăituri	mormăiturile
genitive/dative	(unui) mormăit	mormăitului	(unor) mormăituri	mormăiturilor
vocative	mormăitule		mormăiturilor

Verb

mormăit (past participle of mormăi)

1. past participle of mormăi