morocăni
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Hungarian morog.
Verb edit
a morocăni (third-person singular present morocănește, past participle morocănit) 4th conj.
- to nag
Conjugation edit
conjugation of morocăni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a morocăni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | morocănind | ||||||
| past participle | morocănit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | morocănesc | morocănești | morocănește | morocănim | morocăniți | morocănesc | |
| imperfect | morocăneam | morocăneai | morocănea | morocăneam | morocăneați | morocăneau | |
| simple perfect | morocănii | morocăniși | morocăni | morocănirăm | morocănirăți | morocăniră | |
| pluperfect | morocănisem | morocăniseși | morocănise | morocăniserăm | morocăniserăți | morocăniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să morocănesc | să morocănești | să morocănească | să morocănim | să morocăniți | să morocănească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | morocănește | morocăniți | |||||
| negative | nu morocăni | nu morocăniți | |||||