mucenici

Romanian

Etymology

From mucenic.

Verb

a mucenici (third-person singular present mucenicește, past participle mucenicit) 4th conj.

1. (transitive) to martyr (to make someone a martyr)

Conjugation

    conjugation of mucenici (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a mucenici
gerund			mucenicind
past participle			mucenicit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mucenicesc	mucenicești	mucenicește	mucenicim	muceniciți	mucenicesc
	imperfect	muceniceam	muceniceai	mucenicea	muceniceam	muceniceați	muceniceau
	simple perfect	mucenicii	muceniciși	mucenici	mucenicirăm	mucenicirăți	muceniciră
	pluperfect	mucenicisem	muceniciseși	mucenicise	muceniciserăm	muceniciserăți	muceniciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mucenicesc	să mucenicești	să mucenicească	să mucenicim	să muceniciți	să mucenicească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mucenicește			muceniciți
	negative		nu mucenici			nu muceniciți

References

• mucenici in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN