nădăjduitor

Romanian

Etymology

From nădăjdui +‎ -tor.

Noun

nădăjduitor m (plural nădăjduitori)

1. hoper (one who hopes)

Declension

Declension of nădăjduitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) nădăjduitor	nădăjduitorul	(niște) nădăjduitori	nădăjduitorii
genitive/dative	(unui) nădăjduitor	nădăjduitorului	(unor) nădăjduitori	nădăjduitorilor
vocative	nădăjduitorule		nădăjduitorilor

References

• nădăjduitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN