năditură

Romanian

Etymology

From nădi +‎ -tură.

Noun

năditură f (plural nădituri)

1. splicing

Declension

Declension of năditură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) năditură	năditura	(niște) nădituri	năditurile
genitive/dative	(unei) nădituri	năditurii	(unor) nădituri	năditurilor
vocative	năditură, nădituro		năditurilor

References

• năditură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN