năpăstui
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic напастовати (napastovati), from Proto-Slavic *napastь.
Verb edit
a năpăstui (third-person singular present năpăstuiește, past participle năpăstuit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of năpăstui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a năpăstui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | năpăstuind | ||||||
| past participle | năpăstuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | năpăstuiesc | năpăstuiești | năpăstuiește | năpăstuim | năpăstuiți | năpăstuiesc | |
| imperfect | năpăstuiam | năpăstuiai | năpăstuia | năpăstuiam | năpăstuiați | năpăstuiau | |
| simple perfect | năpăstuii | năpăstuiși | năpăstui | năpăstuirăm | năpăstuirăți | năpăstuiră | |
| pluperfect | năpăstuisem | năpăstuiseși | năpăstuise | năpăstuiserăm | năpăstuiserăți | năpăstuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să năpăstuiesc | să năpăstuiești | să năpăstuiască | să năpăstuim | să năpăstuiți | să năpăstuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | năpăstuiește | năpăstuiți | |||||
| negative | nu năpăstui | nu năpăstuiți | |||||