năpușor

Romanian

Etymology

From nap +‎ -ușor.

Noun

năpușor m (plural năpușori)

1. diminutive of nap

Declension

Declension of năpușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) năpușor	năpușorul	(niște) năpușori	năpușorii
genitive/dative	(unui) năpușor	năpușorului	(unor) năpușori	năpușorilor
vocative	năpușorule		năpușorilor

References

• năpușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN