născoci

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic наскачетъ (naskačetŭ, “to jump onto, to seize upon”).

Verb

a născoci (third-person singular present născocește, past participle născocit) 4th conj.

1. to contrive, to make up

Conjugation

    conjugation of născoci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a născoci
gerund			născocind
past participle			născocit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	născocesc	născocești	născocește	născocim	născociți	născocesc
	imperfect	născoceam	născoceai	născocea	născoceam	născoceați	născoceau
	simple perfect	născocii	născociși	născoci	născocirăm	născocirăți	născociră
	pluperfect	născocisem	născociseși	născocise	născociserăm	născociserăți	născociseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să născocesc	să născocești	să născocească	să născocim	să născociți	să născocească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		născocește			născociți
	negative		nu născoci			nu născociți