năvălire

Romanian

Etymology

From năvăli +‎ -re.

Noun

năvălire f (plural năvăliri)

1. invasion

Declension

Declension of năvălire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) năvălire	năvălirea	(niște) năvăliri	năvălirile
genitive/dative	(unei) năvăliri	năvălirii	(unor) năvăliri	năvălirilor
vocative	năvălire, năvălireo		năvălirilor