nebuni

Romanian

Etymology 1

From nebun +‎ -i.

Verb

a nebuni (third-person singular present nebunește, past participle nebunit) 4th conj.

1. (reflexive) to go crazy, go mad
2. to drive crazy

Conjugation

    conjugation of nebuni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a nebuni
gerund			nebunind
past participle			nebunit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	nebunesc	nebunești	nebunește	nebunim	nebuniți	nebunesc
	imperfect	nebuneam	nebuneai	nebunea	nebuneam	nebuneați	nebuneau
	simple perfect	nebunii	nebuniși	nebuni	nebunirăm	nebunirăți	nebuniră
	pluperfect	nebunisem	nebuniseși	nebunise	nebuniserăm	nebuniserăți	nebuniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să nebunesc	să nebunești	să nebunească	să nebunim	să nebuniți	să nebunească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		nebunește			nebuniți
	negative		nu nebuni			nu nebuniți

Etymology 2

Noun

nebuni

1. plural of nebun