necesitate

Romanian

Etymology

Borrowed from French nécessité, from Latin necessitas.

Pronunciation

• IPA^(key): [ne.t͡ʃe.siˈta.te]

Noun

necesitate f (plural necesități)

1. necessity, need

Declension

Declension of necesitate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) necesitate	necesitatea	(niște) necesități	necesitățile
genitive/dative	(unei) necesități	necesității	(unor) necesități	necesităților
vocative	necesitate, necesitateo		necesităților

Further reading

• necesitate in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)

Spanish

Verb

necesitate

1. second-person singular voseo imperative of necesitar combined with te