necurățime

Romanian

Etymology

From necurat +‎ -ime.

Noun

necurățime f (plural necurățimi)

1. dirt, filth

Declension

Declension of necurățime

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) necurățime	necurățimea	(niște) necurățimi	necurățimile
genitive/dative	(unei) necurățimi	necurățimii	(unor) necurățimi	necurățimilor
vocative	necurățime, necurățimeo		necurățimilor

References

• necurățime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN