necuviință

Romanian

Etymology

From ne- +‎ cuviință.

Noun

necuviință f (plural necuviințe)

1. indecency

Declension

Declension of necuviință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) necuviință	necuviința	(niște) necuviințe	necuviințele
genitive/dative	(unei) necuviințe	necuviinței	(unor) necuviințe	necuviințelor
vocative	necuviință, necuviințo		necuviințelor