nominativiza
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a nominativiza (third-person singular present normativizează, past participle nominativizat) 1st conj.
- to make something nominative
Conjugation edit
conjugation of nominativiza (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a nominativiza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | nominativizând | ||||||
| past participle | nominativizat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | nominativizez | nominativizezi | nominativizează | nominativizăm | nominativizați | nominativizează | |
| imperfect | nominativizam | nominativizai | nominativiza | nominativizam | nominativizați | nominativizau | |
| simple perfect | nominativizai | nominativizași | nominativiză | nominativizarăm | nominativizarăți | nominativizară | |
| pluperfect | nominativizasem | nominativizaseși | nominativizase | nominativizaserăm | nominativizaserăți | nominativizaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să nominativizez | să nominativizezi | să nominativizeze | să nominativizăm | să nominativizați | să nominativizeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | nominativizează | nominativizați | |||||
| negative | nu nominativiza | nu nominativizați | |||||
References edit
- nominativiza in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN