noruț

Romanian

Etymology

From nor +‎ -uț.

Noun

noruț m (plural noruți)

1. diminutive of nor; small cloud

Declension

Declension of noruț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) noruț	noruțul	(niște) noruți	noruții
genitive/dative	(unui) noruț	noruțului	(unor) noruți	noruților
vocative	noruțule		noruților