oțeli

Romanian

Etymology

From oțel +‎ -i.

Verb

a oțeli (third-person singular present oțelește, past participle oțelit) 4th conj.

1. to steel, to harden

Conjugation

    conjugation of oțeli (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a oțeli
gerund			oțelind
past participle			oțelit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	oțelesc	oțelești	oțelește	oțelim	oțeliți	oțelesc
	imperfect	oțeleam	oțeleai	oțelea	oțeleam	oțeleați	oțeleau
	simple perfect	oțelii	oțeliși	oțeli	oțelirăm	oțelirăți	oțeliră
	pluperfect	oțelisem	oțeliseși	oțelise	oțeliserăm	oțeliserăți	oțeliseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să oțelesc	să oțelești	să oțelească	să oțelim	să oțeliți	să oțelească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		oțelește			oțeliți
	negative		nu oțeli			nu oțeliți