obârșire

Romanian

Etymology

From obârși +‎ -re.

Noun

obârșire f (plural obârșiri)

1. end

Declension

Declension of obârșire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) obârșire	obârșirea	(niște) obârșiri	obârșirile
genitive/dative	(unei) obârșiri	obârșirii	(unor) obârșiri	obârșirilor
vocative	obârșire, obârșireo		obârșirilor

References

• obârșire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN