obiecție

Romanian

Etymology

Borrowed from French objection.

Noun

obiecție f (plural obiecții)

1. objection

Declension

Declension of obiecție

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) obiecție	obiecția	(niște) obiecții	obiecțiile
genitive/dative	(unei) obiecții	obiecției	(unor) obiecții	obiecțiilor
vocative	obiecție, obiecțio		obiecțiilor

Related terms

• obiecta