obiectiv

Romanian

Etymology

Borrowed from French objectif, Latin objectivus. Equivalent to obiect +‎ -iv.

Pronunciation

• IPA^(key): /o.bjekˈtiv/

Adjective

obiectiv m or n (feminine singular obiectivă, masculine plural obiectivi, feminine and neuter plural obiective)

1. objective

Declension

Declension of obiectiv

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	obiectiv		obiectivă	obiectivi	obiective
	definite	obiectivul		obiectiva	obiectivii	obiectivele
genitive/ dative	indefinite	obiectiv		obiective	obiectivi	obiective
	definite	obiectivului		obiectivei	obiectivilor	obiectivelor

Related terms

• obiectiva
• obiectivitate
• obiectiviza
• obiectivism
• obiectivist

Noun

obiectiv n (plural obiective)

1. objective, target, aim, design, scope, point

Declension

Declension of obiectiv

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) obiectiv	obiectivul	(niște) obiective	obiectivele
genitive/dative	(unui) obiectiv	obiectivului	(unor) obiective	obiectivelor
vocative	obiectivule		obiectivelor