obstrucționa

Romanian

Etymology

From obstrucție +‎ -ona.

Verb

a obstrucționa (third-person singular present obstrucționează, past participle obstrucționat) 1st conj.

1. to obstruct

Conjugation

    conjugation of obstrucționa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a obstrucționa
gerund			obstrucționând
past participle			obstrucționat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	obstrucționez	obstrucționezi	obstrucționează	obstrucționăm	obstrucționați	obstrucționează
	imperfect	obstrucționam	obstrucționai	obstrucționa	obstrucționam	obstrucționați	obstrucționau
	simple perfect	obstrucționai	obstrucționași	obstrucționă	obstrucționarăm	obstrucționarăți	obstrucționară
	pluperfect	obstrucționasem	obstrucționaseși	obstrucționase	obstrucționaserăm	obstrucționaserăți	obstrucționaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să obstrucționez	să obstrucționezi	să obstrucționeze	să obstrucționăm	să obstrucționați	să obstrucționeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		obstrucționează			obstrucționați
	negative		nu obstrucționa			nu obstrucționați