ocaziona
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French occasionner.
Verb edit
a ocaziona (third-person singular present ocazionează, past participle ocazionat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of ocaziona (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a ocaziona | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ocazionând | ||||||
| past participle | ocazionat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ocazionez | ocazionezi | ocazionează | ocazionăm | ocazionați | ocazionează | |
| imperfect | ocazionam | ocazionai | ocaziona | ocazionam | ocazionați | ocazionau | |
| simple perfect | ocazionai | ocazionași | ocazionă | ocazionarăm | ocazionarăți | ocazionară | |
| pluperfect | ocazionasem | ocazionaseși | ocazionase | ocazionaserăm | ocazionaserăți | ocazionaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ocazionez | să ocazionezi | să ocazioneze | să ocazionăm | să ocazionați | să ocazioneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ocazionează | ocazionați | |||||
| negative | nu ocaziona | nu ocazionați | |||||