ocina

Romanian

Etymology

From ocină.

Verb

a ocina (third-person singular present ocinează, past participle ocinat) 1st conj.

1. (obsolete) to inherit

Conjugation

    conjugation of ocina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ocina
gerund			ocinând
past participle			ocinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ocinez	ocinezi	ocinează	ocinăm	ocinați	ocinează
	imperfect	ocinam	ocinai	ocina	ocinam	ocinați	ocinau
	simple perfect	ocinai	ocinași	ocină	ocinarăm	ocinarăți	ocinară
	pluperfect	ocinasem	ocinaseși	ocinase	ocinaserăm	ocinaserăți	ocinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ocinez	să ocinezi	să ocineze	să ocinăm	să ocinați	să ocineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ocinează			ocinați
	negative		nu ocina			nu ocinați

References

• ocina in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Umbundu

Noun

ocina (oci-ovi class, plural ovina)

1. thing