ofițer

Romanian

Etymology

Borrowed from French officier, German Offizier, Russian офицер (oficer).

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Noun

ofițer m (plural ofițeri)

1. officer

Declension

Declension of ofițer

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ofițer	ofițerul	(niște) ofițeri	ofițerii
genitive/dative	(unui) ofițer	ofițerului	(unor) ofițeri	ofițerilor
vocative	ofițerule		ofițerilor