ofițer
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French officier, German Offizier, Russian офицер (oficer).
Pronunciation edit
Audio (file)
Noun edit
ofițer m (plural ofițeri)
Declension edit
Declension of ofițer
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) ofițer | ofițerul | (niște) ofițeri | ofițerii |
| genitive/dative | (unui) ofițer | ofițerului | (unor) ofițeri | ofițerilor |
| vocative | ofițerule | ofițerilor | ||