ofili

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic оувѣлити (uvěliti), from оу- (u-) +‎ вѣлити (věliti).

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a ofili (third-person singular present ofilește, past participle ofilit) 4th conj.

1. (transitive) to wither
2. (reflexive) to fade, languish

Conjugation

    conjugation of ofili (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a ofili
gerund			ofilind
past participle			ofilit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ofilesc	ofilești	ofilește	ofilim	ofiliți	ofilesc
	imperfect	ofileam	ofileai	ofilea	ofileam	ofileați	ofileau
	simple perfect	ofilii	ofiliși	ofili	ofilirăm	ofilirăți	ofiliră
	pluperfect	ofilisem	ofiliseși	ofilise	ofiliserăm	ofiliserăți	ofiliseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ofilesc	să ofilești	să ofilească	să ofilim	să ofiliți	să ofilească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ofilește			ofiliți
	negative		nu ofili			nu ofiliți

Synonyms

• veșteji

Derived terms

• ofilit