olecăi

Romanian

Etymology

From oleo.

Verb

a olecăi (third-person singular present olecăie, past participle olecăit) 4th conj.

1. to whine, to weep

Conjugation

    conjugation of olecăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a olecăi
gerund			olecăind
past participle			olecăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	olecăi	olecăi	olecăie	olecăim	olecăiți	olecăie
	imperfect	olecăiam	olecăiai	olecăia	olecăiam	olecăiați	olecăiau
	simple perfect	olecăii	olecăiși	olecăi	olecăirăm	olecăirăți	olecăiră
	pluperfect	olecăisem	olecăiseși	olecăise	olecăiserăm	olecăiserăți	olecăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să olecăi	să olecăi	să olecăie	să olecăim	să olecăiți	să olecăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		olecăie			olecăiți
	negative		nu olecăi			nu olecăiți