opăicior

Romanian

Etymology

From opaiț +‎ -ior.

Noun

opăicior n (plural opăicioare)

1. diminutive of opaiț

Declension

Declension of opăicior

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) opăicior	opăiciorul	(niște) opăicioare	opăicioarele
genitive/dative	(unui) opăicior	opăiciorului	(unor) opăicioare	opăicioarelor
vocative	opăiciorule		opăicioarelor

References

• opăicior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN