orânduitor

Romanian

Etymology

From orândui +‎ -tor.

Noun

orânduitor m (plural orânduitori)

1. (obsolete) organizer

Declension

Declension of orânduitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) orânduitor	orânduitorul	(niște) orânduitori	orânduitorii
genitive/dative	(unui) orânduitor	orânduitorului	(unor) orânduitori	orânduitorilor
vocative	orânduitorule		orânduitorilor

References

• orânduitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN