orășior

Romanian

Etymology

From oraș +‎ -ior.

Noun

orășior n (plural orășioare)

1. diminutive of oraș

Declension

Declension of orășior

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) orășior	orășiorul	(niște) orășioare	orășioarele
genitive/dative	(unui) orășior	orășiorului	(unor) orășioare	orășioarelor
vocative	orășiorule		orășioarelor

References

• orășior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN