orăcăit

Romanian

Etymology

Past participle of orăcăi.

Noun

orăcăit n (plural orăcăituri)

1. croaking

Declension

Declension of orăcăit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) orăcăit	orăcăitul	(niște) orăcăituri	orăcăiturile
genitive/dative	(unui) orăcăit	orăcăitului	(unor) orăcăituri	orăcăiturilor
vocative	orăcăitule		orăcăiturilor

Verb

orăcăit (past participle of orăcăi)

1. past participle of orăcăi