orăcăi
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a orăcăi (third-person singular present orăcăie, past participle orăcăit) 4th conj.
- to croak
Conjugation edit
conjugation of orăcăi (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a orăcăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | orăcăind | ||||||
| past participle | orăcăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | orăcăi | orăcăi | orăcăie | orăcăim | orăcăiți | orăcăie | |
| imperfect | orăcăiam | orăcăiai | orăcăia | orăcăiam | orăcăiați | orăcăiau | |
| simple perfect | orăcăii | orăcăiși | orăcăi | orăcăirăm | orăcăirăți | orăcăiră | |
| pluperfect | orăcăisem | orăcăiseși | orăcăise | orăcăiserăm | orăcăiserăți | orăcăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să orăcăi | să orăcăi | să orăcăie | să orăcăim | să orăcăiți | să orăcăie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | orăcăie | orăcăiți | |||||
| negative | nu orăcăi | nu orăcăiți | |||||