oripila

Romanian

Etymology

Borrowed from French horripiler.

Verb

a oripila (third-person singular present oripilează, past participle oripilat) 1st conj.

1. to horrify (to cause to feel extreme apprehension or unease)

   Synonym: îngrozi

Conjugation

    conjugation of oripila (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a oripila
gerund			oripilând
past participle			oripilat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	oripilez	oripilezi	oripilează	oripilăm	oripilați	oripilează
	imperfect	oripilam	oripilai	oripila	oripilam	oripilați	oripilau
	simple perfect	oripilai	oripilași	oripilă	oripilarăm	oripilarăți	oripilară
	pluperfect	oripilasem	oripilaseși	oripilase	oripilaserăm	oripilaserăți	oripilaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să oripilez	să oripilezi	să oripileze	să oripilăm	să oripilați	să oripileze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		oripilează			oripilați
	negative		nu oripila			nu oripilați