osfinti
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic освѧтити (osvętiti).
Verb edit
a osfinti (third-person singular present osfintește, past participle osfintit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of osfinti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a osfinti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | osfintind | ||||||
| past participle | osfintit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | osfintesc | osfintești | osfintește | osfintim | osfintiți | osfintesc | |
| imperfect | osfinteam | osfinteai | osfintea | osfinteam | osfinteați | osfinteau | |
| simple perfect | osfintii | osfintiși | osfinti | osfintirăm | osfintirăți | osfintiră | |
| pluperfect | osfintisem | osfintiseși | osfintise | osfintiserăm | osfintiserăți | osfintiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să osfintesc | să osfintești | să osfintească | să osfintim | să osfintiți | să osfintească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | osfintește | osfintiți | |||||
| negative | nu osfinti | nu osfintiți | |||||