otecinic

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic отечьникъ (otečĭnikŭ).

Noun

otecinic n (plural otecinice)

1. (obsolete, Christianity) patericon

Declension

Declension of otecinic

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) otecinic	otecinicul	(niște) otecinice	otecinicele
genitive/dative	(unui) otecinic	otecinicului	(unor) otecinice	otecinicelor
vocative	otecinicule		otecinicelor

References

• otecinic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN