păcătui

Romanian

Etymology

From păcat +‎ -ui.

Verb

a păcătui (third-person singular present păcătuiește, past participle păcătuit) 4th conj.

1. to sin

Conjugation

    conjugation of păcătui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a păcătui
gerund			păcătuind
past participle			păcătuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	păcătuiesc	păcătuiești	păcătuiește	păcătuim	păcătuiți	păcătuiesc
	imperfect	păcătuiam	păcătuiai	păcătuia	păcătuiam	păcătuiați	păcătuiau
	simple perfect	păcătuii	păcătuiși	păcătui	păcătuirăm	păcătuirăți	păcătuiră
	pluperfect	păcătuisem	păcătuiseși	păcătuise	păcătuiserăm	păcătuiserăți	păcătuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să păcătuiesc	să păcătuiești	să păcătuiască	să păcătuim	să păcătuiți	să păcătuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		păcătuiește			păcătuiți
	negative		nu păcătui			nu păcătuiți

Related terms

• păcat