pancartă

Romanian

Etymology

Borrowed from French pancarte.

Noun

pancartă f (plural pancarte)

1. placard

Declension

Declension of pancartă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) pancartă	pancarta	(niște) pancarte	pancartele
genitive/dative	(unei) pancarte	pancartei	(unor) pancarte	pancartelor
vocative	pancartă, pancarto		pancartelor