percheziționa

Romanian

Etymology

Borrowed from French perquisitionner.

Verb

a percheziționa (third-person singular present percheziționează, past participle percheziționat) 1st conj.

1. to search

Conjugation

    conjugation of percheziționa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a percheziționa
gerund			percheziționând
past participle			percheziționat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	percheziționez	percheziționezi	percheziționează	percheziționăm	percheziționați	percheziționează
	imperfect	percheziționam	percheziționai	percheziționa	percheziționam	percheziționați	percheziționau
	simple perfect	percheziționai	percheziționași	percheziționă	percheziționarăm	percheziționarăți	percheziționară
	pluperfect	percheziționasem	percheziționaseși	percheziționase	percheziționaserăm	percheziționaserăți	percheziționaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să percheziționez	să percheziționezi	să percheziționeze	să percheziționăm	să percheziționați	să percheziționeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		percheziționează			percheziționați
	negative		nu percheziționa			nu percheziționați