perfecționist

Romanian

Etymology

Borrowed from French perfectionniste. By surface analysis, perfecțiune +‎ -ist.

Noun

perfecționist m (plural perfecționiști, feminine equivalent perfecționistă)

1. perfectionist

Declension

Declension of perfecționist

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) perfecționist	perfecționistul	(niște) perfecționiști	perfecționiștii
genitive/dative	(unui) perfecționist	perfecționistului	(unor) perfecționiști	perfecționiștilor
vocative	perfecționistule		perfecționiștilor