periclita

See also: periclitá and périclita

Romanian

Etymology

Borrowed from French péricliter.

Verb

a periclita (third-person singular present periclitează, past participle periclitat) 1st conj.

1. (intransitive, dated) to be in danger, in peril

Conjugation

    conjugation of periclita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a periclita
gerund			periclitând
past participle			periclitat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	periclitez	periclitezi	periclitează	periclităm	periclitați	periclitează
	imperfect	periclitam	periclitai	periclita	periclitam	periclitați	periclitau
	simple perfect	periclitai	periclitași	periclită	periclitarăm	periclitarăți	periclitară
	pluperfect	periclitasem	periclitaseși	periclitase	periclitaserăm	periclitaserăți	periclitaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să periclitez	să periclitezi	să pericliteze	să periclităm	să periclitați	să pericliteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		periclitează			periclitați
	negative		nu periclita			nu periclitați

Spanish

Verb

periclita

1. inflection of periclitar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative