petiționa

Romanian

Etymology

Borrowed from French pétitionner.

Verb

a petiționa (third-person singular present petiționează, past participle petiționat) 1st conj.

1. to petition

Conjugation

    conjugation of petiționa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a petiționa
gerund			petiționând
past participle			petiționat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	petiționez	petiționezi	petiționează	petiționăm	petiționați	petiționează
	imperfect	petiționam	petiționai	petiționa	petiționam	petiționați	petiționau
	simple perfect	petiționai	petiționași	petiționă	petiționarăm	petiționarăți	petiționară
	pluperfect	petiționasem	petiționaseși	petiționase	petiționaserăm	petiționaserăți	petiționaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să petiționez	să petiționezi	să petiționeze	să petiționăm	să petiționați	să petiționeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		petiționează			petiționați
	negative		nu petiționa			nu petiționați