plăsmuitor

Romanian

Etymology

From plăsmui +‎ -tor.

Noun

plăsmuitor m (plural plăsmuitori)

1. forger

Declension

Declension of plăsmuitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) plăsmuitor	plăsmuitorul	(niște) plăsmuitori	plăsmuitorii
genitive/dative	(unui) plăsmuitor	plăsmuitorului	(unor) plăsmuitori	plăsmuitorilor
vocative	plăsmuitorule		plăsmuitorilor