plenară
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Latin plenarius.
Noun edit
plenară f (plural plenare)
Declension edit
Declension of plenară
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) plenară | plenara | (niște) plenare | plenarele |
| genitive/dative | (unei) plenare | plenarei | (unor) plenare | plenarelor |
| vocative | plenară, plenaro | plenarelor | ||