plenipotențiat

Romanian

Etymology

From plenipotenție +‎ -at.

Noun

plenipotențiat m (plural plenipotențiați)

1. plenipotentiary

Declension

Declension of plenipotențiat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) plenipotențiat	plenipotențiatul	(niște) plenipotențiați	plenipotențiații
genitive/dative	(unui) plenipotențiat	plenipotențiatului	(unor) plenipotențiați	plenipotențiaților
vocative	plenipotențiatule		plenipotențiaților

References

• plenipotențiat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN