pocni

See also: počni

Romanian

Alternative forms

• pocăni

Etymology

From poc, of onomatopoetic origin.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a pocni (third-person singular present pocnește, past participle pocnit) 4th conj.

1. to whack, hit, strike

   Synonyms: lovi, plesni

Conjugation

    conjugation of pocni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a pocni
gerund			pocnind
past participle			pocnit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pocnesc	pocnești	pocnește	pocnim	pocniți	pocnesc
	imperfect	pocneam	pocneai	pocnea	pocneam	pocneați	pocneau
	simple perfect	pocnii	pocniși	pocni	pocnirăm	pocnirăți	pocniră
	pluperfect	pocnisem	pocniseși	pocnise	pocniserăm	pocniserăți	pocniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pocnesc	să pocnești	să pocnească	să pocnim	să pocniți	să pocnească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pocnește			pocniți
	negative		nu pocni			nu pocniți