podporușnic

Romanian

Etymology

Borrowed from Polish podporucznik.

Noun

podporușnic m (plural podporușnici)

1. (obsolete) second lieutenant

Declension

Declension of podporușnic

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) podporușnic	podporușnicul	(niște) podporușnici	podporușnicii
genitive/dative	(unui) podporușnic	podporușnicului	(unor) podporușnici	podporușnicilor
vocative	podporușnicule		podporușnicilor

References

• podporușnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN