poduțel

Romanian

Etymology

From poduț +‎ -el.

Noun

poduțel n (plural poduțele)

1. diminutive of poduț

Declension

Declension of poduțel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) poduțel	poduțelul	(niște) poduțele	poduțelele
genitive/dative	(unui) poduțel	poduțelului	(unor) poduțele	poduțelelor
vocative	poduțelule		poduțelelor

References

• poduțel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN