polcovnicel

Romanian

Etymology

From polcovnic +‎ -el.

Noun

polcovnicel m (plural polcovnicei)

1. diminutive of polcovnic

Declension

Declension of polcovnicel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) polcovnicel	polcovnicelul	(niște) polcovnicei	polcovniceii
genitive/dative	(unui) polcovnicel	polcovnicelului	(unor) polcovnicei	polcovniceilor
vocative	polcovnicelule		polcovniceilor

References

• polcovnicel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN