poliptic
See also: políptic
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French polyptyque.
Pronunciation edit
Noun edit
poliptic n (plural polipticuri)
Declension edit
Declension of poliptic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) poliptic | polipticul | (niște) polipticuri | polipticurile |
genitive/dative | (unui) poliptic | polipticului | (unor) polipticuri | polipticurilor |
vocative | polipticule | polipticurilor |
Further reading edit
- poliptic in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)