polua

Portuguese

Verb

polua

1. inflection of poluir:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French polluer.

Verb

a polua (third-person singular present poluează, past participle poluat) 1st conj.

1. to pollute

Conjugation

    conjugation of polua (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a polua
gerund			poluând
past participle			poluat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	poluez	poluezi	poluează	poluăm	poluați	poluează
	imperfect	poluam	poluai	polua	poluam	poluați	poluau
	simple perfect	poluai	poluași	poluă	poluarăm	poluarăți	poluară
	pluperfect	poluasem	poluaseși	poluase	poluaserăm	poluaserăți	poluaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să poluez	să poluezi	să polueze	să poluăm	să poluați	să polueze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		poluează			poluați
	negative		nu polua			nu poluați