porunci

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic порѫчити (porǫčiti), from Proto-Slavic *porǫčiti.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a porunci (third-person singular present poruncește, past participle poruncit) 4th conj.

1. to order, command

   Synonyms: ordona, comanda

Conjugation

    conjugation of porunci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a porunci
gerund			poruncind
past participle			poruncit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	poruncesc	poruncești	poruncește	poruncim	porunciți	poruncesc
	imperfect	porunceam	porunceai	poruncea	porunceam	porunceați	porunceau
	simple perfect	poruncii	porunciși	porunci	poruncirăm	poruncirăți	porunciră
	pluperfect	poruncisem	porunciseși	poruncise	porunciserăm	porunciserăți	porunciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să poruncesc	să poruncești	să poruncească	să poruncim	să porunciți	să poruncească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		poruncește			porunciți
	negative		nu porunci			nu porunciți

Derived terms

• poruncă